Trecutul istoric este strâns legat de cetatea Piatra Şoimului, situată pe o stâncă la mică distanţă de oraş. Cetatea a fost construită în a doua jumătate a secolului XIII şi a fost atestată documentar în 1306. Prima atestare documentară a Aleşdului este din jurul anilor 1291-1294, când apare într-un registru de dijme episcopale sub numele de Villa Elusd. El a fost înfiinţat prin colonizare de către stăpânii cetăţii, pe domeniul acesteia.[1] În 1332 este consemnată cu numele Sacerdos de Villa Elesd iar în 1622 cu toponimul Elesd.

În perioada 1658-1660 cetatea Piatra Şoimului s-a aflat în posesia domnului Ţării Româneşti Constantin Şerban Basarab. În 1711, cetatea a fost aruncată în aer de trupele imperiale austriece.
În 1904 aici a avut loc o puternică mişcare ţărănească, cu participarea a peste 4-5.000 de ţărani români şi maghiari, împotriva măsurilor guvernului de la Budapesta, reprimată sângeros de autorităţi.
Aleşdul a fost declarat oraş în 1968.

Situată pe versantul ce coboară de sub abruptul Pietrei Galbenei până în Valea Galbenei, Poiana Florilor este constituită dintr-un grup de poieni ca nişte insule în pădurea de fag. Meritându-şi pe deplin numele, Poiana Florilor este un adevărat paradis în lunile de vară când sute de specii de flori inundă parcă pantele însorite, colorându-le viu. Fâneţele sunt deosebit de bogate în această zonă.
În partea de jos a poienii, la marginea drumului forestier pe Valea Galbenei este un izvor cu apă rece, potabilă. Peisajul este dominat spre nord de Piatra Galbenei, ale cărei abrupturi depăşesc 200 m.