Obiective Turistice pe traseu:

Simleul Silvaniei:
Situat în partea de vest a judeţului Sălaj, la o distanţă de 29 km faţă de municipiul Zalău, oraşul Şimleu Silvaniei cu localităţile rurale componente, Bic, Cehei şi Pusta, se întinde pe o suprafaţă de 62,26 km2 în depresiunea Şimleului, sub Măgura Şimleului, în bazinul hidrografic al Crasnei.Acest oras, aflat langa orasul Dacidava inca din perioadele foarte vechi reprezinta in continuare un important obiectiv turistic.Obiective Turistice:Ruinele cetăţii Báthory (secolul XVI), de fapt un castel rezidenţial, a fost un interesant reprezentant al arhitecturii renascentiste din Transilvania. Este alcătuit din două incinte fortificate, construite în două etape.

Aflat azi în ruină, castelul păstrează pavilionul porţii, cu două nivele, deasupra gangului boltit. Se mai păstrează deasemenea două turnuri, un bastion şi o parte din zidurile de apărare. În 2007 au avut loc săpături arheologice în vederea unei restaurări şi eventuale puneri în valoare a sitului arheologic.Biserica Romano-Catolică (cu o uşă din 1532).Sinagoga, construită în anul 1876 şi transformată în primul Muzeu al Holocaustului din România. Inaugurarea muzeului a avut loc în 2005.În apropierea oraşului, la 3 km, se afla Mănăstirea Bic, care este un loc de pelerinaj şi un atractiv punct turistic, unic în regiune. Oraşul este, de asemenea, cunoscut prin celebra fabrică de champagne, ale cărei galerii subterane se întind pe 3,5 km, dar şi ca un vechi centru de cultură, renumit prin calitatea şcolilor şi dascălilor săi.Biserica ortodoxă „Sfinţii Apostoli” din Cehei (1765).

Oraşul este aşezat la poalele dealului Măgura, unde în epoca dacică a existat cetatea Dacidava, zona fiind locuită de dacii liberi. Pe acelaşi amplasament, în evul mediu a fost construită o fortificaţie din lemn şi pământ. Ruinele, vizibile azi, aparţin ultimei faze de piatră a cetăţii, datate după toate probabilităţile între 1315-1317 (prima fază de piatră aparţinând celei de a doua jumătăţi a secolului al XIII-lea). Tot aici au fost descoperite mai multe vestigii arheologice, printre care şi două tezaure de argint şi unul de aur, care acum se află la Viena.Biserica reformată (1730)Potenţialul turistic al oraşului este strâns legat de fondul turistic natural şi elementele fondului turistic antropic, aflate într-o deplină armonie. Valoarea panoramei peisagistice, ce se desprinde de pe înălţimile Măgurii Şimleului, spre depresiune, este una de excepţie, iar lacul Cehei este una dintre cele mai frumoase rezervaţii naturale ale judeţului Sălaj.


Moigrad-Porolissum
Localitatea Moigrad a fost atestată prima oara în 1423 (Villa olachalis Mojgrad). De-a lungul timpului, a apărut în diverse documente sub câteva forme, apropiate între ele: Mojgrad (1450), Mojgradu (1894).Obiectice turisticePorolissum a fost un oraş roman din Dacia. Stabilit ca tabără militară în anul 106 d.C., în timpul războaielor daco-romane ale lui Traian, oraşul s-a dezvoltat repede prin intermediul comerţului cu băştinaşii daci, şi a devenit capitala provinciei romane Dacia Porolissensis în 124 d.C. Situl este unul dintre cele mai mari şi mai bine păstrate din România. Se găseşte pe Măgura Pomăt de pe teritoriul satului Moigrad-Porolissum, respectiv a comunei Mirşid, judeţul Sălaj.

În anul 106 d.C., la începutul celui de-al doilea război împotriva dacilor, împăratul roman Traian a înfiinţat un punct fortificat pe locul oraşului, pentru a apăra principalul loc de trecere prin Munţii Carpaţi. Fortul, costruit iniţial din lemn pe fundaţii de piatră, găzduia circa 5.000 de soldaţi din trupele auxiliare, transferaţi din Spania, Galia şi Britania. Chiar dacă numele Porolissum pare a avea o origine dacă, arheologii încă nu au descoperit dovezi ale vreunei aşezări dace care să fi precedat fortul roman. În deceniile următoare, fortul a fost mărit şi reconstruit în piatră (poate în timpul domniei lui Marcus Aurelius), şi o aşezare civilă s-a dezvoltat în jurul centrului militar. Când Hadrian a creat noua provincie Dacia Porolissensis (denumită astfel după oraşul deja relativ mare) în 124 d.C., Porolissum a devenit centrul administrativ al acesteia.

Sub împăratul Septimius Severus, oraşul a primit statut de municipium, permiţându-le conducătorilor şi negustorilor săi să lucreze în mod independent. Deşi romanii s-au retras din Dacia în 271 d.C. sub Aurelian, iar oraşul a fost abandonat de către fondatorii săi, dovezile arheologice indică că a rămas locuit timp de mai multe secole după această dată.Deşi oraşul a fost fondat ca un centru militar în mijlocul unui război, se pare că garnizoana de la Porolissum a coexistat paşnic împreună cu vecinii lor daci - pe dealurile înconjurătoare, arheologii au descoperit mai multe sate dace care aparent au fost înfiinţate după oraşul Porolissum. Există de asemenea inscripţii menţionând persoane oficiale cu nume daco-romane, indicând o cooperare strânsă la nivel politic.

Jibou :(limba maghiară: Zsibó) este un oraş în judeţul Sălaj, Transilvania, România, de care aparţin satele Cuceu, Husia, Rona şi Var. Împreună cu ele, are o populaţie de 11.306 locuitori. În Jibou există una dintre cele mai interesante Grădini Botanice din România, situată pe fostul domeniu al nobililor maghiari Wesselényi. De asemenea, în partea dinspre Zalău, există din vechime Băile Jibou, care folosesc efectele curative ale unui izvor de apă minerală sărată, cu proprietăţi asemănătoare celor din Băile Herculane.Municipalitatea a organizat un „Parc Industrial”, care urmează să polarizeze forţa de muncă de pe Valea Someşului.

Târguşorul (oppidum) Sibó (Chybur 1205–1235, Zsibotheleke 1387, Sÿbo 1423, Zybo 1460, Sybo 1475, Sibo 1545, Szÿbo 1564, Sibo oppidum, Zsibo 1582) a constituit un punct de popas important pe drumul sării de la Dej, care era adusă fie cu căruţele, fie cu plutele pe firul Someşului. El a fost jefuit şi ars de oştile turce în 1660, când din turnul bisericii reformate s-a aruncat o mamă cu pruncul la piept. În 11 noiembrie 1705, oştile transilvane conduse de principele Francisc Rákóczi al II-lea au fost surprinse de trupele austriece conduse de generalul Ludwig von Herbeville şi au fost risipite, eveniment care a devenit subiectul altor legende locale. La castel, în 25 august 1849, a capitulat ultima armată revoluţionară paşoptistă din Europa, formată din circa 8.000 de soldaţi comandaţi de generalul Kazinczy. Familia nobiliară Wesselényi a avut mai mulţi reprezentanţi de seamă, cu vederi progresiste, dintre care cel mai cunoscut este baronul Miklós Wesselényi fiul, liberal căruia i s-au dedicat mai multe statui, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din centrul Zalăului (realizată de János Fadrusz în 1902) şi din Jibou (József Sepsi, 2004).

După construirea căii ferate şi darea în funcţiune a gării (1890), în oraş s-a stabilit o importantă comunitate evreiască, care a fost deportată la Auschwitz în primavara anului 1944. Depoul C.F.R. datează din 1937.După război, Jiboul a funcţionat ca centru de raion până în 1960 şi devenit oraş în 1968. Localitatea a fost inundată de revărsarea râului Someş în 1970, inundaţie provocată de rupere unui dig în amonte.După 1945, în clădirea Judecătoriei a fost mutat Spitalul Orăşenesc. După 2000, au început lucrările la noul sediu al Judecătoriei, o clădire modernă, terminată şi inaugurată în 7 noiembrie 2008.În anul 2005, localnicii au aniversat 800 ani de la prima atestare documentară. În 2008 s-au împlinit 40 de ani de la declararea localităţii ca oraş.