Cetatea Biharia. În Biharia au fost descoperite din epoca antica romana: asezare si mormânt al gepizilor ( sec. IV-V), urme ale avarilor târzii (sec.VIII), cimitir din timpul întemeierii statului maghiar (sec.X), cimitir al garnizoanei de aparare a cetatii, cimitir medieval maghiar (sec. X-XII).
În opera lui Anonymus Gesta Hungarorum, cetatea din Biharia apare ca resedinta lui Menumorut. Dupa întemeierea statului maghiar este centrul tarii, mostenitorului de tron Zolta, fiul al patrulea, cel mai mic, al lui Arpad. Cetatea Biharia a fost chiar una dintre resedintele de judet dintre cele înfiintate de Sfântul stefan - în numar de 44 dupa parerea istoricilor.

În secolul al XI-lea este unul din centrele principatului si resedinta uneia dintre judetele regale. În timpul lui Géza I, principele Ladislau a fost stapânul Bihariei. În centrul principatului a fost înfiintat episcopatul Bihorului, care exista deja în 1061, la moartea lui András I. Cu certitudine putem presupune ca episcopia din Bihor (mai târziu cea din Oradea), sunt din epoca lui Sf. stefan. Episcopia din Biharia este presupus de mai multi, ca fiind fondata de regele Ladislau, pentru ca mai târziu, el a mutat-o în Oradea, adevarat ca în 1111 este amintita înca episcopia din Biharia, dar cu doi ani mai târziu izvoarele vorbesc deja de episcopia din Oradea.

În 1068 prin strâmtoarea Bârgaului, în 1091 prin cea a Branului au patruns în Ardeal cunii, de fapt popoare migratoare de limba turca, apoi trecând prin cheia Mesesului au ars aproape complet a Nyírséget, Zona Ierului si Biharia. Cetatea Biharia în urma acestor lovituri si-a pierdut importanta. Regele Sfântul Ladislau, în jurul manastirii pe care a fondat-o în Oradea, a construit o cetate din pamânt de forma unui cerc si a mutat si episcopia. Biharia a fost pentru prima data pomenit în scris în jurul anului 1067: \"Byhoriensis civitas\" , iar în 1075 apare sub forma \"Bichor civitatis\". Între 1093-1094 Sfântul Ladislau a donat Cetatea Biharia si Vama Crisului episcopiei din Bihor. Villa Reguen, azi pustiu - la nord-vest lânga Biharia, este amintit în anul 1177 ca pamânt al aparatorilor portii Cetatii Biharia, ceea ce dovedeste, ca cetatea a îndeplinit si în continuare rolul administrativ si economic în viata judetului. Cetatea Biharia a jucat un rol important în viata judetului; este prezenta în toate formatiunile sociale si economice ale vietii. Comuna o gasim notata sub numele Byhor în 1349, o diploma din 1374 aminteste si dreptul ei de organizare a târgurilor. În 1393 apare sub denumirea de Villa Byhor. În secolul al XV-lea este evidentiata ca protopopie principala, iar în secolul al XVI-lea ca subprotopopie, la care apartin 18 parohii.

Imaginea medievala exterioara a Bihariei, principiul de organizare a asezarii, azi e aproape imposibil s-o reconstruim, dar de la Bunyitay stim, ca a fost o localitate cu mai multe strazi. S-au pastrat denumirile de strazi: \"Szent Miklós\", \"Szent János\", \"Szent Péter\" si \"Tót\". Biharia a fost în mod continuu loc de încasare a vamii, un document din 1470 o aminteste sub denumirea \"oppidium Byhar\". Aceste date presupun prezenta unor functionari, dar si a unor manufacturieri: dogari, rotari, fierari. Datele de dupa recensemântul din 1552 nu le cunoastem exact, acestea au fost întocmite deja de încasatorii turci de impozite. Din pacate trupele turcesti, prin incursiunile lor, tot mai des jefuiesc, devasteaza, ard satele. Populatia se refugiaza când în stufaris, când în munti. Dupa dominatia turca, masura ravagiilor se face simtita prin satele parasite, localitati transformate în pustiu, ruine de biserici acoperite de buruieni. Comuna Biharia a supravietuit lumii turcesti.

Biharia a suferit si în timpul luptei de libertate a lui Rákóczi. Dupa aceasta, pentru o perioada de peste un secol si Biharia s-a putut dezvolta nestingherit. Membrii garzii nationale din Biharia au luptat vrednic si în timpul luptei de libertate din 1848/49, iar cei ramasi acasa au ajutat revolutia prin donatii: cereale, fân, cizme, camasi pentru luptatori. Comuna Biharia la începutul secolului XX a fost caracterizata printr-o viata economica în ascensiune, ceea ce a demarat constructii de proportii mari si a avut ca urmare si dezvoltarea vietii culturale. Dar este si entuziasm, dispozitie pentru donatii, pentru ridicarea unui monument milenar, iar apoi pentru asezarea unei placi comemorative în amintirea vitejilor curuti.