În Ţara Beiuşului, încă din primele secole ale erei noastre, existau sate ale căror locuitori se îndeletniceau cu agricultura. După retragerea stăpânirii romane din Dacia, populaţia din Ţara Beiuşului, organizată în obşti săteşti, a continuat să practice agricultura, creşterea animalelor şi meştesugurile. Prima menţiune cunoscută a localităţii datează de la 1263, dar oraşul a existat dinainte, dovadă fiind că la 1241 se vorbeşte de un district al Beiuşului complet pustiit de tătari în timpul invaziilor de la 1241–1246. În documentele din perioada 1291-1242 localitatea apare cu toponimele Benenus, Benens, Belenus, Voyuoda de Bivinis sau Belenyes. Pâna la începutul secolului al XX-lea s-a folosit mai mult denumirea de Binş.

Documentele atestă că în secolul al XVIII-lea în oraşul Beiuş si împrejurimi, înfloresc agricultura, meştesugurile, comerţul, astfel că spre sfârşitul secolului şi începutul noului secol Districtul Beiuş cuprindea un târg – Beiuşul şi 72 de sate.

Pestera Meziad : este una dintre primele peşteri amenajate şi mult timp una dintre cele mai lungi peşteri din România (4.750 m lungime cu mai multe nivele) fiind situată în judeţul Bihor pe Valea Meziadului în regiunea sud estică a Munţilor Pădurea Craiului şi zona de vest a Munţilor Apuseni. Declarată monument al naturii, o rezervaţie speologică, peştera a fost cercetată intens. În 1921 a fost vizitată de o echipă de geologi având în frunte pe renumitul speolog român Emil Racoviţă. Peştera Meziad a fost reamenajată în 1972 şi deschisă turismului.

Peştera se află la o altitudine de 397 metri, iar gura de intrare a peşterii are o înălţime de 16 metri şi o lăţime de 10 metri. Peştera are două nivele de carstificare:

Nivelul inferior, care însumează 1.542 m şi se caracterizează prin spaţii neobişnuit de ample, măsurând frecvent între 20-30 metri lăţime şi 15-20 metri înălţime. După circa 400 metri, galeriile se îngustează brusc, nivelul inferior prelungindu-se prin două galerii greu accesibile şi care, din această cauză, nu sunt incluse în sectorul turistic al peşterii.

Nivelul superior, în lungime totală de 3.208 metri, prezintă trei zone principale de racord cu galeria inferioară: Galeria descendentă, Galena de joncţiune şi Gâtul dracului. Suprapunerea celor două niveluri în regiunea Podului Natural creează un spectacol deosebit de impresionant, înălţimea totală a cavernamentului ajungând aici la 35 metri.

În peşteră s-au găsit urme din paleolitic, neolitic, fiind o peşteră locuită de Homo sapiens şi de animale ca Ursus spelaeus. Peştera oferă condiţii prielnice pentru hibernarea liliecilor, în special cei din specia Miniopterus schreibersii, care formează o colonie destul de mare în Sala Liliecilor.